etatea Fagarasului este cel mai impunator monument al tinutului, unul dintre cele mai mari si mai bine pastrate din intreaga tara si chiar din Europa.

     Complexul feudal fortificat de la Fagaras, a carui constructie a inceput la sfarsitul secolului al XlV-lea si se continua, prin adaugiri succesive, pana la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost precedat de o fortificatie din lemn, inconjurata cu un sant si val de pamant, atestata arheologic pentru secolul al XH-lea. Aceasta fortificatie, dovada existentei unei organizari politico-militare autohtone voievodale timpurii in Tara Fagarasului, a fost distrusa pe la mijlocul secolului al XIIHea, in urma unui puternic incendiu, dupa cum atesta vestigiile scoase la iveala prin sapaturile arheologice care au insotit lucrarile de restaurare.

     In secolul al XV-lea cetatea din piatra si caramida de la Fagaras este atestata ca cetate militara de aparare, cu patru turnuri bastionare la colturi si un turn de avanpost pe latura de est.

     In prima jumatate a secolului al XVI-lea, intre anii 1S28-1S41, Stefan Mailat, stapanul domeniului feudal al Fagarasului , apoi voievod al Transilvaniei, transforma cetatea militara de aparare intr-un castel feudal fortificat inatacabil; concomitent, construieste o noua incinta si transforma turnul de est in turn al portii cetatii exterioare. in dreapta portii, zidul estic poarta stemele nobiliare -sculptate in piatra - a lui Stefan Mailat si a sotiei sale.

     Resedinta a principilor Transilvaniei, complexul feudal fortificat de la Fagaras si-a definit forma si proportiile actuale in ultima parte a secolului al XVI-lea si in prima jumatate a secolului al XVII-lea. Importante lucrari sunt intreprinse in vremea principilor Balthazar Bathory (1S89-1S94), Gabriel Bethlen (1613-1629) si Gheorghe Rackoczi I (1631-1643).

     Astfel, Gabriel Bethlen a adus arhitecti italieni care au imprimat constructiei estetica Renasterii - motive florale si blazoane, stucaturi, loggii deschise in arcuri; concomitent, la colturile cetatii se construiesc cele patru bastioane - cazemata in stil italian.

     In timpul lui Gheorghe Rackoczi I, au fost dublate, prin interior, zidurile exterioare de pe latura de nord si de sud, iar in spatiile create a fost aplicata umplutura de pamant, realizandu-se o rezistenta de 8 m grosime. Se construieste acum cladirea corpului de garda pe latura de est, iar santul de aparare din jurul cetatii este largit, adancit si umplut cu apa din Olt, devenind astfel un adevarat lac.

     In urma acestor lucrari, Cetatea Fagarasului - centrul politico-administrativ al marelui domeniu al Fagarasului - a devenit un impunator ansamblu medieval. Adaptarile si adaugirile de constructii la care este supusa cetatea vor culmina, in secolul al XVII-lea, cu transformarea sa intr-o fastuoasa resedinta princiara, aceasta fiind perioada de apogeu a istoriei acestui maiestuos monument.